Eseu stucturat: particularități ale nuvelei psihologice
Moara cu noroc de Ioan Slavici
INTRODUCERE
Moara cu noroc de Ioan Slavici, publicată în 1881, în volumul Novele din popor, este o nuvelă psihologică prin tematică, prin conflict interior, prin modalități de caracterizare a personalui și de investigare psihologică.
CUPRINS
1. prezentarea a patru caracteristici ale speciei literare nuvela psihologică
Tema prezintă efectele nefaste și dezumanizate ale dorinței de înavuțire, în contextul societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor . Fiind o nuvelă psihologică, în Moara cu noroc de Ioan Slavici, conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al personajului principal, iar în caracterizarea personajelor se utilizeaza tehnici de investigație psihologică: autoanaliza, monologul interior de factură tradițională și acela realizat în stil indirect liber, scenele dialogate, însoțite de notația gesticii, a mimicii și a tonului vocii.
2. Construcția subiectului nuvelei psihologice: conflict, relații temporale și spațiale, acțiune, intrigă
Personajul principal, Ghiță trăiește un puternic conflict interior, oscilând între dorințe puternice, dar contracditorii: dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogății alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior se reflectă în plan exterior, prin confruntarea cârciumarului Ghiță și Lică Sămădăul.
Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu semnificație religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paște.
Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat.
În expozițiune, Ghiță, cizmar sărac, dar onest, harnic și muncitor, hotărăște să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câștiga rapid bani. Cârciuma este așezată la răscuce de drumuri, izolată de restul lumii, înconjurată de pustietăți întunecoase. O vreme, la Moara cu noroc afacerile îi merg bine lui Ghiță. Însă apariția lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor și al turmelor de porci din împrejurimi, la Moara cu noroc, constituie intriga și declanșează în sufletul lui Ghiță conflictul interior.
Desfășuarea acțiunii ilustrează procesul înstrăinării cârciumarului față de familie, care dornic să facă avere, se îndepărtează de Ana și devine complicele lui Lică la diverse nelegiuiri: jefuirea arendașului, uciderea unei femei și a unui copil. Cârciumarul se aliază cu jandarmul Pintea, fost hoț de codru și tovarăș al lui Lică, pentru a-l da în vileag pe sămădău.
Punctul culminant al nuvelei ilustrează dezumanizarea lui Ghiță. La sărbătorile Paștelui, Ghiță își aruncă soția în brațele lui Lică, lăsând-o singură la cârciumă, în timp ce el merge să-l anunțe pe jandarm că Lică are asupra lui banii furați. Dezgustată de lașitatea soțului, Ana i se dăruiește lui Lică. Când se întoarce și își dă seama de acest lucru, Ghiță o ucide pe Ana, fiind la ordinul lui ucis de Lică.
Deznodământul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie cârciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea, Lică se sinucide.
Singurele personaje care supraviețuiesc sunt bătrâna și copiii, nuvela având astefl un final moralizator.
3. Construcția discursului narativ. Incipitul și finalul
Incipitul și finalul nuvelei se află în raport de simetrie, deoarece înfățișează drumul care ajunge la Moara cu noroc, locul desfășurării acțiunii. Cuvintele rostite de bătrână încadrează desfășurarea propriu-zisă a acțiunii, având rol de comentariu moral: ''Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i așa vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit''. Bătrâna este adepta păstrării tradiției. În finalul nuvelei pune întâmplările tragice pe seama destinului: ''Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat''.
4. Prezentarea personajului principal, prin raportare la două situații semnificative
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Destinul său ilustrează consecințele nefaste ale setei de înavuțire. Complexitatea și ''capacitatea de a ne surprinde în mod convingător'' fac din Ghiță un ''personaj rotund''.
La început, Ghiță este un om energic, cu gustul riscului, cizmar sărac, el hotărăște luarea în arendă a cârciumii de la Moara cu noroc, pentru că dorește bunăstarea familiei sale și are capacitatea de a-și asuma responsabilitatea destinului celorlalți.
Cârciuma aduce profit, iar familia trăiește în bunăstare și armonie. Apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc, tulbură echilibrul interior al cârciumarului. Cu toate că își dă seama că Lică reprezintă un real pericol pentru el și familia lui, Ghiță nu se poate sustrage de la tentația îmbogățirii: ''se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăienjeneau parcă ochii''. La început crede că îi poate ține piept lui Lică, și își ia măsuri de precauție: merge la Arad să-și cumpere două pistoale, își face rost de doi câini pe care îi asumte împotriva turmelor de porci și își angajează încă o slugă, pe Marți.
Când Lică vine pe neașteptate la cârciumă, Ghiță își pune în aplicare planul de apărare. Dar după cum câini se îmblânzesc înaintea sămădăului, tot astfel cârciumarul își deschide lada cu bani.
Lică îl caracterizează în mod direct: ''Tu ești om Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău, și ești om cu minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde și de dracul, și de mumă-sa. Mă simt chiar eu mai vrednic când mă știu alăturea cu un om ca tine''. Totuși sămădăului nu-i convine un om care să nu-i știe de frică și de aceea, treptat, distruge imaginea celorlalți despre cârciumar ca om cinstit și onest.
Prin monologul interior sunt redate gândurile și frământările personajului: ''Ei! Ce să-mi fac? ... Așa m-a lăsat Dumnezeu! ... Ce să-mi facă daca e în mine ceva mai tare ca voința mea?'' Ghiță are și momente de remușcare, când îi cere iertare soției ''Iartă-ma Ano! îi zise el. Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să-mi iert cât voi trăi pe fața pământului. Ai avut tată om de frunte, ai neamuri oameni de treabă și ai ajuns să-ți vezi bărbatul înaintea judecătorilor.'' Dar se înstrăinează de ea, apoi o folosește în încercarea de a-i oferi probe jandarmului Pintea în ceea ce privește vinovăția lui sămădăului.
ÎNCHEIERE
Prin urmare, opera literară Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică deoarece are toate trăsăturile acestei specii literare: analizează conflictul interior al personajului principal, urmărește procesul înstrăinării lui Ghiță de familie și urmărește degradarea morală a acestuia produsă de ispita îmbogățirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu